'
Totul despre displazia de sold si despre importanta ecografiei - Dr. Pediatru Cristina Elena Chiriac

Ce este displazia de sold?

Displazia de sold inseamna o anomalie de dezvoltare si cuprinde un spectru larg de probleme ale soldului. La nou nascut are loc o intarziere in dezvoltare si o adaptare imperfecta a suprafetelor articulare ale capului femoral si ale cotilului, aproape in totalitate cartilaginoase.

Acestea au manifestari clinice si ecografice si permit depistarea precoce cand luxatia clinica nu s-a produs si permite aplicarea unui tratament adecvat si eficient.

Ea poate fi decelata clinic la nastere ca o instabilitate prin usoara laxitate ligamentara sau insuficienta cotiloidina cu tendinta la excentare (iesire din articulatie).

Displazia de sold la nou-nascuti

Displazia sau luxatia pot aparea inainte sau dupa nastere. Este necesara depistarea cat mai precoce la nou nascut pentru ca netratate are repercursiuni imediate si la distanta in evolutia copilului si a viitorului adult.

Tratamentul la sugarii la care se depisteaza precoce conduce la ameliorarea displaziei intr-o perioada mai scurta si conduce la dezvoltarea ultrioara corecta a soldului si dinamicii acestuia. Foarte rar unii copii se nasc cu unul sau ambele solduri deja luxate si se datoreaza unor malformatii aparute in viata intrauterina inainte de luna a4-a de sarcina.

In ultimul trimestru de sarcina greutatea fatului creste rapid, cantitatea de lichid amniotic scade. Poziționarea bebelușului în uter poate provoca o presiune mai mare asupra articulațiilor șoldului, întinzând ligamentele cu mai multa presiune pe șoldul stâng decât pe șoldul drept. Acesta poate fi motivul pentru care șoldul stâng tinde să fie mai afectat; prezentatia pelviana fiind printre factorii majori de risc.

Bebelușii cu deformari fixe ale picioarelor sau torticolis (rigiditate la nivelul gâtului) au un risc crescut de displazie de șold.

De asemenea, în preajma nașterii, mama produce hormoni care permit ligamentelor mamei să devină laxe (se întinde mai ușor), astfel încât copilul să poată trece prin canalul de naștere. Fetele au de obicei mai multă laxitate ligamentară decât băieții, iar fetele au șanse de 4-5 ori mai mari de a avea displazie de șold decât băieții (din cauza hormonilor produsi la mama si care trec transplacentar).

Instabilitatea șoldului este cea mai frecventă anomalie la nou-născut.

  • Aproximativ 1 din 10 nou-născuți are instabilitate șoldului. 90% evolueaza normal dupa naștere.
  • Aproximativ 1 din 100 de sugari vor avea nevoie de tratament pentru displazia luxanta de sold.
  • Aproximativ 1 din 500 de sugari are șoldul complet luxat.
  • Un număr foarte mic de șolduri se luxează după primele câteva săptămâni din motive necunoscute.

Semnele instabilitatii soldurilor pot fi sau nu prezente (semnul resortului sau click-ului)  si se cauta de catre medicul neonatolog care examineaza nou nascutul inca de la sala de nasteri prin efectuarea manevrei Ortolani.

Semnul Ortolani este considerat cel mai preceoce pentru displazia congenitala.

Instabiliatea soldului are o freceventa de pana la 2%, iar frecventa displaziei de sold (luxabil sau luxat) variaza cu regiunea geografica din care facem parte (0,03-0,3% din populatiei la rasa alba). In tari precum Africa, Asia, America de sud in zone in care copiii sunt purtati in spate cu copasele in abductie si flexie procentul se apropie de zero.

Afectiunea este mai frecventa la sexul feminin si are caracter ereditar.

Chiar daca nu prezinta semne la examinarea initiala, la copiii proveniti din familii cu istoric de displazie de sold daupa exeminarea de la momentul nasterii, reezaminarea se face periodic din 2 in 2 luni, pana la 1 an.

Purtarea bebelușilor devine din ce în ce mai populară odată cu interesul tot mai mare pentru parentingul prin atașament.

Poziția corectă a șoldurilor copilului în timpul purtării copilului este deosebit de importantă, deoarece perioada de timp pentru purtarea copilului este de obicei mai lungă decât transportul copilului.

Atunci când poziția corectă a șoldului este menținută în timpul purtării copilului, poate exista un beneficiu substanțial pentru dezvoltarea naturală a șoldului.

Care este pozitia corecta de purtare a bebelusului?

Poziția M este o poziție naturală de agățare pentru sugari - cunoscută și sub numele de Spread-Squat sau Poziția Jockey. Acest lucru este recomandat ca un obicei sănătos cu coapsele răspândite în jurul trunchiului mamei și șoldurile îndoite, astfel încât genunchii să fie puțin mai sus decât fesele cu coapsele sprijinite.

Această practică poate scădea riscul de displazie de șold și ar trebui încurajată în regiunile cu prevalență ridicată a displaziei de șold, mai ales acolo unde screening-ul și tratamentul sunt insuficiente.

De ce este necesara ecografia de sold?

Ecografia este o investigatie imagistica cu ajutorul ultrasunetelor si permite vizualizarea directa a stucturilor fibro-carrtilaginoase ale soldului la nou nascut.

Examinatorul (medicul cu competenta in examinare musculoskeletala) masoara unghiul de acoperire osoasa  “alfa” si unghiul de acoperire cartilaginoasa”beta” ale capului femural. Asfel, ca urmare a efectuarii ecografiei, soldurile se pot incadra ca fiind normale, imature, displazice si luxate.

Bibliografie: "Ecografia soldului displazic", Editura Enciclopedica - autori: Stefan Cristea, Dinu M. Antonescu, Mihai Popescu

 

Comentarii