• Alăptarea este un moment esențial pentru legătura dintre mamă și copil.
  • 1. Probleme tehnice cu prinderea sânului:
  • 2. Probleme de sănătate:
  • 3. Un bebeluș obosit, somnolent sau hipoton, sau poate afectat în primele săptămâni de un icter intens, poate fi mai puțin interesat să sugă.
  • 4. Stresul și anxietatea mamei
  • 5. O schimbare în rutină, cum ar fi introducerea unei biberon sau a unui suzetă, poate duce la refuzul sânului.
• Ce facem în aceste situații?
  • Păstrarea calmului:
  • Încurajarea prinderii corecte:
  • Alăptarea în poziții diferite:
  • Îmbunătățirea producției de lapte:
  • Evitarea utilizării biberonului și suzetei:
  • Încurajarea alăptării la cerere:
  • Implicarea partenerului:
  • Identificarea schimbării:
  • Verificarea stării de sănătate:

Mamele care ajung la mine sau la colegele mele consultanți în lactație își doresc să alăpteze, iar atunci când întâmpină dificultăți, cer ajutorul pentru a găsi soluții.

Când un bebeluș nu vrea să stea la sân, este important să identificăm cauza și să luăm măsuri corespunzătoare pentru a asigura o alăptare reușită.

Alăptarea este un moment esențial pentru legătura dintre mamă și copil.

Nutrienții din laptele matern contribuie semnificativ la dezvoltarea sănătoasă a sugarului. În această situație, recomandarea unui specialist în lactatie este de neprețuit.

Există mai multe motive posibile pentru care un bebeluș poate refuza să stea la sân, ceea ce este extrem de frustrant pentru mamă. Unele dintre acestea pot fi:

1. Probleme tehnice cu prinderea sânului:

Sugarul poate avea dificultăți în a prinde corect sânul, ceea ce îi poate provoca frustrare și disconfort sau îi poate îngreuna transferul de lapte, fie curge prea greu, iar suptul intens și de durată lungă pentru a-și satisfice foamea îl obosește, fie din contră, curge prea puternic, ceea ce face ca sugarul să se înece cu lapte. Senzația de sufocare apărută o dată sau de mai multe ori în primele săptămîni, poate face ca sugarul să refuze sînul, chiar dacă îi este foame.

2. Probleme de sănătate:

Bebelușul poate avea dureri sau disconfort, cum ar fi o infecții la nivelul gîtului sau dureri date de afte în cavitatea bucală care îl poate împiedica să sugă. Și o otită sau chiar o infecție urinară pot avea ca manifestare refuzul sânului. Un reflux gastroesofagian al sugarului, manifestat prin regurgitări sau chiar vărsături repetate, fac ca cel mic să asocieze senzațiile neplăcute din reflux cu mesele și să aleagă să nu mai sugă.

3. Un bebeluș obosit, somnolent sau hipoton, sau poate afectat în primele săptămâni de un icter intens, poate fi mai puțin interesat să sugă.

4. Stresul și anxietatea mamei

Pot influența alăptarea, afectând producția de oxitocină și, implicit, curgerea laptelui matern.

5. O schimbare în rutină, cum ar fi introducerea unei biberon sau a unui suzetă, poate duce la refuzul sânului.

Mai ales biberonul poate avea această consecință deoarece sugarul se obișnuiește cu modul de supt la biberon și cu fluxul de lapte din el, iar atunci când îi este oferit sânul, același supt nu mai funcționează sau fluxul variabil de la sân nu îl mai satisface.

Uneori schimbări minore, cum ar fi deodorantul mamei ce schimbă mirosul mamei, sau poate un medicament sau un aliment ce schimbă gustul laptelui, o sperietură a sugarului la sân (poate mama a țipat de durere când sugarul a mușcat-o de mamelon din greșeală), zilele ce preced instalarea menstruației sau o nouă sarcină, pot duce la un refuz temporar al alăptării.

Ce facem în aceste situații?

Un consultant în lactatie certificat international (IBCLC) poate ajuta la identificarea problemelor și la oferirea soluțiilor potrivite pentru fiecare situație în parte. Este important de știut că întreruperea bruscă a alăptării are mereu o cauză ce poate fi rezolvată și nu este vorba de o auto-înțărcare a copilului.

Până ajungi la IBCLC (sună la 07ALAPTARE pentru a-l identifica pe cel din orașul tău), iată câteva sfaturi:  

Păstrarea calmului:

Încearcă să fii calmă și răbdătoare, oferind bebelușului un mediu sigur și liniștit pentru alăptare.

Încurajarea prinderii corecte:

Asigură-te că bebelușul prinde corect sânul și că are o poziție adecvată pentru a suge eficient.

Alăptarea în poziții diferite:

Încearcă să alăptezi în diferite poziții pentru a vedea dacă bebelușul preferă una anume.

Îmbunătățirea producției de lapte:

Creșterea producției de lapte poate fi realizată prin alăptarea frecventă și prin asigurarea unei alimentații și hidratări corespunzătoare mamei.

Evitarea utilizării biberonului și suzetei:

Dacă alăptarea la sân este prioritatea, evită introducerea biberonului sau suzetei până când alăptarea este stabilă. 

Încurajarea alăptării la cerere:

Lasă bebelușul să sugă atunci când are nevoie și să se hrănească până când este sătul.

Implicarea partenerului:

Implică partenerul în susținerea procesului de alăptare și în gestionarea altor aspecte ale îngrijirii bebelușului.

Identificarea schimbării:

Incearcă să identifici ce modificări au aparut în rutina de supt sau ce s-a întâmplat ieșit din comun la ultimele alăptări pentru a reveni la obiceiurile cunoscute.

Verificarea stării de sănătate:

Dacă bebelușul continuă să refuze sânul, asigură-te că nu există probleme de sănătate care să necesite o evaluare la medicul pediatru, iar până atunci oferă laptele muls cu seringa, lingurița sau poate când sugarul e semiadormit, chiar în biberon dacă nu biberonul e cauza (ideal doar la una-două mese, nu mai mult), oferind solide și apă daca e vorba de un sugar sau un copil diversificat.

În concluzie, alăptarea poate fi o provocare pentru unele mame și bebeluși, dar cu suportul adecvat și răbdarea necesară, se pot depăși obstacolele întâmpinate.

Un specialist în alăptare poate fi o resursă valoroasă pentru a ajuta în aceste situații, asigurând un început sănătos pentru bebeluș și o experiență plăcută a alăptării pentru mamă.